Responsabilitate/ Planeta albastră

Hârtie
- 1/3 dintre copacii tăiaţi ajung hârtie (New Leaf Paper 2001).
- În medie, un american foloseşte anual 300 kg de hârtie, un japonez 250 kg de hârtie, iar oamenii din ţările în curs de dezvoltare doar 18 kg de hârtie. Naţiunile Unite consideră că o persoană are nevoie de 30-40 kg de hârtie pe an pentru educaţie şi comunicare (Worldwatch Institute 2004).
- Pentru a produce o tonă de hârtie este nevoie de 2-3 tone de lemn (Worldwatch Institute 2004).
- Este industria cu cel mai mare consum de apă (Worldwatch Institute 2004). Atât lemnul, cât şi apa sunt resurse esenţiale vieţii, acestea fiind de cele mai multe ori exploatate până la distrugere.

Cum economisim fără a ne reduce standardul de viaţă?
(Dorim o eficientizare a consumului nostru, adică folosirea unui număr mai mic de resurse pe produs consumata)
- Imprimând faţă-verso. Astfel, reducem la jumătate consumul de hârtie destinată imprimării documentelor.
- Folosind, dacă este posibil, hartiile vechi pe post de ciorna.
- Cumparand carti la mana a doua. Acestea sunt şi mult mai ieftine decât cartile noi.
- Folosind hârtie pentru ambalat sau pentru notiţe (ciorne) de o calitate mai slabă. Fabricarea hârtiei lucioase şi dense consumă mai multe resurse şi costă mai mult decât o hârtie subţire, iar în cazul ambalajelor, cele două tipuri de hârtie nu se folosesc, de obicei, decât o singură dată.
- Înlocuind serveţelele de unică folosinţă şi pungile de hârtie cu şerveţele şi pungi din materiale textile.
- Cumpărând, în funcţie de buget, hârtie reciclată. În acest fel, nu se mai consumă resurse noi pentru producerea hârtiei şi se reduce poluarea aerului asociată acestei industrii.
- Citind presa online, dacă aveţi acces la un calculator cu internet.
- Reciclând hârtia, dacă autorităţile locale o permit.

Aluminiu
- o tonă de aluminiu este produsă din 4-5 tone de minereu de bauxită (Container Recycling Institute)- reciclarea aluminiului economiseşte între 90-95% din energia necesară producerii unei tone de aluminiu din minereu pur

Cum economisim fără a ne reduce standardul de viaţă?
- Ar fi bine să renunţăm la a cumpăra sucuri la doze. Acestea sunt mai scumpe decât sucurile cumparate în cantităţi mai mari.- Reciclând aluminiul, dacă autoriăţile locale o permit.

Plastic
Punga de plastic
(sursa: www.ecosheek.co.uk) - Se consumă 1 milion de pungi de plastic pe minut, în lume, într-un an. Acum 30 de ani nu exista industria pungilor de plastic. În general, o pungă de plastic este folosită o singură dată (durata ei de viaţă este de 20 de minute), deşi ea poate fi reutilizată de zeci, poate chiar sute de ori înainte de a fi aruncată. Pungile ajung “hrană” pentru animale şi sunt extrem de toxice pentru mediul înconjurător. Iar oamenii plătesc pentru ele (sub formă de taxă de mediu, introdusă şi în România în anul 2009 sau prin bunurile pe care le consuma).Alternativa lor sunt pungile de hârtie. Studiile arată însă că fabricarea unei pungi de hârtie consumă de 4 ori mai multă energie că fabricarea unei pungi de plastic. Chiar dacă se reciclează, pentru aceasta este nevoie de 100 de ori mai multă energie că în cazul unei pungi de plastic. Şi pungile de hârtie costa, chiar dacă uneori le primim “gratuit” de la magazine. Preţul lor este inclus în preţul bunurilor pe care noi le cumpărăm.Există şi pungi din plastic biodegradabil. În natură, ele dispar după 1 an de zile. Între timp, însă, poluează şi omoara animale, fiind şi ele folosite, de obicei, o singură dată.

Cum economism fără a ne reduce standardul de viaţă?
- Înlocuind pungile de plastic cu pungi din fibre textile. O sacoşă economiseşte sute de pungi de plastic.
- Folosind o pungă de plastic de mai multe ori.
- Folosind pungile de plastic pentru protecţia hainelor, recipientelor pe care le transportăm sau pe post de sac de gunoi.
- Având în geantă sau în maşină câteva sacoşe pentru cumpărături.

Sticla de plastic (sursa:www.reuseit.com)
- În 2008, s-au aruncat aproape 3 miliarde de tone de sticle şi borcane de plastic (Environmental Protection Agency)

Epoca deşeurilor şi fenomenul aruncării la coşul de gunoi
De ce aruncăm atât de mult?
(Lester Brown, Eco-economie) - Unele firme încurajează schimbarea produselor de la an la an şi înlocuirea lor cu modele noi, mai mult sau mai putin utile şi îmbunătăţite. În acest fel, bunurile mai vechi îşi pierd în mod forţat valoarea, deşi ele au o durată de viaţă mult mai mare decât cea impusă de obiceiurile de consum.- Pentru că imaginea de sine este importantă, dorinţa oamenilor de a fi la modă produce, de fapt, foarte multe deşeuri. Tone de haine sunt aruncate sau uitate în şifoniere pentru că nu mai corespund tendinţelor sezoniere.- Obiectele durabile au fost înlocuite cu bunuri de unică folosinţă (serveţele de masă -serveţele de hârtie, sacoşe din ţesătură - sacoşe de plastic).

Agenţia pentru protecţia mediului din SUA a calculat rata de aruncare a unor produse de consum curent, pentru SUA în anul 1997:

Produs

Rata de aruncare în procente %

îmbrăcăminte şi încălţăminte

87%

Reviste

77%

Şerveţele şi prosoape de hârtie

100 %

Farfurii şi pahare de unică folosinţă

100%

Birotică

49%

Ziare

45%

Cutii de aluminiu

42%

Cutii de otel

40%



Cu excepţia cutiilor de aluminiu, cantitatea de deşeuri produsă în SUA, pe fiecare dintre categoriile de mai sus, se măsoară în milioane de tone pe an. Valoarea acestui indicator variază în funcţie de ţară şi produs. Dacă aceste deşeuri ajung poate în coşuri/containere speciale în vederea valorificării lor prin incinerare sau reciclare, multe altele ramân pe stăazi sau în natură. Conform UBC, printre motivele pentru care oamenii aruncă deșeurile pe jos sunt:
- comoditatea (care se manifestă chiar şi în preajma coşurilor de gunoi)
- convingerea că altcineva se va ocupa de acele deşeuri. Oamenii nu consideră că este responsabilitatea lor să arunce deșeurile într-un mod corespunzător.
- percepţia că deșeurile sunt naturale şi prezente în viaţa noastră de zi cu zi, ideea că deşeurile nu sunt o problemă de mediu şi că ele se adună oricum;
- în cazul fumătorilor, aceştia consideră că este normal să arunce mucurile de ţigară pe jos. Acest gest este, de fapt, o normă socială acceptată, care pare a face parte din “ritualul” fumatului.

Deșeul nu este natural. Conform studiilor lui Lester Brown, economist fondator al World Watch Institute, economia modernă este una de tip liniar. Atât ambalajele produselor pe care le consumăm, cât şi produsele în sine, au o viaţă foarte scurtă. Ambalajele sunt create pentru a proteja bunurile, apoi aruncate (viaţa lor este una “din leagăn până în mormânt”). În natură, orice deşeu produs de un sistem devine o resursă pentru un alt sistem (Cunningham, Principles of Environmental Science). În acest fel, deşeurile naturale au o viaţă ciclică (“viaţa din leagan până în leagăn”). Cum poate fi refolosit deșeul (ambalaje, produse vechi/ demodate) creat de om? Prin reciclare, urmând modelul naturii, deşi ideal ar fi ca acesta să existe în cantităţi minime. UBC şi Bureau of Land Management Environmental Education arată care este ritmul de biodegradare al unor bunuri de consum curent.

Produsul

Ritmul de biodegradare

Coaja de banană (N, B)

3-5 saptamani ( BLM)

Hârtie (N, B)

2-5 luni / 2-4 saptamani

Frânghie

3-14 luni

Coaja de portocală (N)

6 luni

Şosete de lână

1-5 ani

Mucuri de ţigară

1-12 ani / 2-5 ani

Pungă de plastic (R)

10-20 ani

Pantofi de piele

25-40 ani

Material de nylon

30-40 ani

Cutii de aluminiu (R)

80-100 ani/ 200-400 ani

Scutec

10-20 ani (BLM)

Sticle de sticlă (R infinit)

1 milion de ani

Sticle de plastic (R)

Nu se degradează niciodată

Speranţa medie de viaţă a unui om (N, B)

Circa 75 ani



R= reciclabil
N= natural/ din materiale naturale
B= biodegradabil